Strada Calderon 50 – pagini de jurnal – 8-12-2000
Monezile imaginarului, nu altceva decat o mulatră, o blondă. Departe de aceste perfecţiuni, monezile se pierd filozofând, compuse bunăoară dintr-o mulatră ȋn care se refugiază un animal pădurelnic ori o blondă care cade ȋntr-un delfin, mai ȋncolo şi pielea dispare pentru a se umple cu ochi ori rămâne un singur trunchi sau o creangă.
Locuiesc o lume ȋn care ne adresăm unii altora cu suprema familiaritate şi ȋn care treceam parcă, unii printr-alţii, până la a ne pierde ȋn senzaţii, bucăţi de gesturi şi cărnuri fluturând, era o macerare de priviri, umori, piei şi sentimente şi-apoi a venit o ȋnstrainare terifiantă, eram ȋntemniţat ȋn cele mai categorice tăceri ce se răspândeau ca şerpii şi tot ce atingeau, muşcau şi ulcerau, a apărut o nouă intimitate, cu lighioanele celor mai ȋntunecoşi oameni pe care i-am ȋntâlnit, am distilat ani de zile otrăvuri şi am rătăcit privirea, ca nebun, prin cotloanele sufletelor năimite, şi apoi a venit un viscol puternic ce ardea viaţa din ierburi şi răscolea sufletul zvârcolit ȋn carnea care se prefacea, de peste tot, ȋn faianţă, se retragea bietul suflet ȋn câte o bucată de carne sau se refugia ȋntr-o idee căreia ȋi dădea aparenţa feroce a Universului, ani de viscol, cucerirea Polului meu, mâncand la câini, apoi m-am regăsit, sluţit şi mov la marginea unei grădini, am rupt cu dinţii din carnea pătată şi-am pus la rădăcina copacilor şi-n flori şi-aştept să ȋnflorească marmori.
M-am scufundat dintotdeauna ȋn cuvinte, corpuri, ȋn gesturi până la a prinde acel mister de dincolo, cu claritatea cu care fixezi densitatea hârtiei, lumina şi culorile, lemnul, piatra, linia, am urmărit cu bucurie această fântână nesfârşită a vieţii şi-am mers pe urmele celor ce nu-i pricepeam.
De ani de zile n-am mai stat lângă o persoană căreia să-i fi ghicit secretul şi e foarte probabil că, prin băltocile astea din Cişmigiu, dacă mă veti vedea mergând lângă o femeie, că nu voi şti mai nimic despre ea şi că ea va şti totul despre mine.
Mergeam cu ea şi oriunde ajungea se căţăra, dansa ori spărgea câte ceva, făcea un gest ȋn care putea pieri ori se ȋmpotrivea câte unei linii sau dispărea ȋntr-o pată de lumina. Eu trebuia sa pictez! (nu ea)
Dificultatea majoră e de a alege un spaţiu pe care să nu-l videzi de accidente, de perspective, densităţi şi totuşi de a lucra ȋn el cu dantelaria eterica a raţinii, adică de a putea face o trecere de la forfota pestriţă a siluetelor la clocotirea fermentului spiritual.
Un pictor alege scriiturile desfăşurate ale concretului, lumini, culori, el studiază ȋn bibliotecile savuroase, pline de voluptăţi ale celor mai minunate trupuri străbătute de sevele inombrabile ale paradisului, un filozof parcă alege cascadele ȋmbălsămate ale unor fiinţe ce şi-au lăsat, ȋn dansul lor, zbughirea cârcotaşă a saltului ȋn gol, ori vreo ureche ori vreo carotidă, un craniu, să nu alegi ȋntre aceste plimbări una sau alta.
Poate fi un traseu printr-o vale, fără repere, să primeşti nebunia câte unei idei de parcă fantezia ar corobora cu peisajul pentru a te pierde ori să poţi urma un traseu printre lucruri, lăsând fantezia să ȋnflorească pe tulpinile obiectelor şi tu mergând şi cultivând lianele cu orhidee ale ratiunii.
Sunt acele femei care ascund mereu propiile lipsuri, care doresc să-ţi prindă privirea şi apoi să hoinăreşti ȋn ȋntuneric, să nu te uiţi, să nu vezi, sunt femei care se arată mereu, care să le vezi numai pe ele, continuu, sunt femei care se completează cu peisajul, cele mai bune femei, care nu actioneaza ca o boala de ochi!
Primul strat al trairii, acela de a fi obosit de lumină, de a fi săturat la sfarsitul unei veri, de a visa şi a te lasa reveriei pradă, acea epiderma fină, ca de ȋnger, ȋngreţoşată de culorile şi obscenitatea unui trandafir!
- Stay Connected
- Latest Posts in RSS
- 45 mm
- About
- Al treisprezecelea Niţescu
- Alungarea Augustineselor
- Amsterdam
- Andrei Timotin sau când aveam pitici pe creier
- Antonia - Darul hipnic
- Antonia - Ȋncă un om albastru
- Antonia - Ochii de foc
- Antonia - Omul albastru, zâna şi fărădelegile
- Antonia - Potirul peceţile şi răscrucea
- Arheologia luminii - jurnal video 2007
- Arta lui Gheorghe Iacob
- Batik - video
- Bebé
- Blo
- BORIS Westerdoksdijk 7
- Căprării
- Câteva argumente pentru o nouă radicalitate ȋn artă.
- Către Ilinca Bernea
- Ceasul de piatră
- Conspiraţia clownilor
- Cultura
- Cum am să mă ȋmbogăţesc
- Cum să fie omorâtă Ilinca Bernea
- Death Row
- Despre Prostie
- Din Săpânţa lui Dan Puric
- E vremea să râdem Lascaux
- Embargo pe cărţi
- Exil
- Exilul şi bazaconia
- Florescu
- Fotografii pe sărite
- Fragmentarium
- Frontieriştii
- Generatie
- Gh. Iacob - Archive
- Gheorghe Iacob - Interview
- Grădina lui Akademos
- I played the Russian!
- Ȋn război cu Noua Dreaptă
- Interview
- Interview 2008 - video
- Iresponsabil şi megaloman
- Jean de La Fontaine
- Jokerul
- Jugul lui Ieremia - I - Hieronymus
- Jugul lui Ieremia - II - Al patrulea zid
- Jugul lui Ieremia - III - Generaţia a opta
- Jurnal
- jurnal - 4-11-2000
- jurnal - 8-12-2000
- Jurnal cu nebuni de legat
- Malu Spart - fragment
- Manifestul crinului negru
- Manifestul futurist 2
- Marcel Petrişor – Dom’ Profesor
- Massacres des ours - video
- Matroesjka
- Media
- Memento Mori - I
- Mesajul lui Nae Ionescu de pe Himalaya
- Mică dispută cu aparatul conceptual nitzscheean
- Mise-en-scene pentru un Hamlet nud şi ud
- Mon ami, Ovidiu Terlecki
- Monooka
- Morţii lu’ Dostoievsky
- Note de exil olandez – Rechizitoriul
- O discuţie despre crimă cu Neamţu Mihail
- Old Amsterdam
- Omul etern
- Pariul Conservatorismului Radical
- Pe Amstel ȋn Jos
- Pe năsălie
- Peyote
- Photo
- Pictura lui Rene Coţofană
- Politice
- Portrete
- Radu Botta despre Radu Botta
- Ramura bastarda
- Ramura bastarda - cap. I-b
- Ramura bastardă – cap II
- Ramura bastardă – cap. I-a
- Ramura bastardă – Cap. I-c
- Refulare de Amsterdam
- Regele şi Marx
- Republica - dupa Lucretiu
- Riturile purgaţiei sau ateismul
- Scrisoare către Ciprian L.
- Scrisoare către Dan Puric
- Scrisoare către Ilinca Bernea
- Scrisoare deschisă către Dan Puric
- Scrisori
- Scrisori către Eugen Ciurtin
- Seară Chucurucu
- Seducţii şi prilejuri bucureştene
- Semnul culturii a născut un om
- Spinoza – I – Gândirea ca exil
- Stimate domnule Paul Goma
- Strada Ȋngustă
- Tractorul
- Trădarea lui Clezio
- Tzara mea
- Video
- Video - Pe Amstel în Sus
- Yab Yum
- Yab Yum - I - De Wallen
- Yab Yum - II - Condurul
- Yab Yum - III - Ţâţâna
- Yab Yum - IV - Mokum Alef
- Yab Yum - V - Hesychia
- Zorzon
- Zorzon - 1 - Schisma
- Zorzon - 3 - Cerșetorul
- Zorzon -2 - Gripa lui Marjolijn
- Προβλήματα Program
- Latest Comments in RSS
- Latest Posts in RSS
- /
Strada Calderon 50 – pagini de jurnal – 8-12-2000
Monezile imaginarului, nu altceva decat o mulatră, o blondă. Departe de aceste perfecţiuni, monezile se pierd filozofând, compuse bunăoară dintr-o mulatră ȋn care se refugiază un animal pădurelnic ori o blondă care cade ȋntr-un delfin, mai ȋncolo şi pielea dispare pentru a se umple cu ochi ori rămâne un singur trunchi sau o creangă.
Locuiesc o lume ȋn care ne adresăm unii altora cu suprema familiaritate şi ȋn care treceam parcă, unii printr-alţii, până la a ne pierde ȋn senzaţii, bucăţi de gesturi şi cărnuri fluturând, era o macerare de priviri, umori, piei şi sentimente şi-apoi a venit o ȋnstrainare terifiantă, eram ȋntemniţat ȋn cele mai categorice tăceri ce se răspândeau ca şerpii şi tot ce atingeau, muşcau şi ulcerau, a apărut o nouă intimitate, cu lighioanele celor mai ȋntunecoşi oameni pe care i-am ȋntâlnit, am distilat ani de zile otrăvuri şi am rătăcit privirea, ca nebun, prin cotloanele sufletelor năimite, şi apoi a venit un viscol puternic ce ardea viaţa din ierburi şi răscolea sufletul zvârcolit ȋn carnea care se prefacea, de peste tot, ȋn faianţă, se retragea bietul suflet ȋn câte o bucată de carne sau se refugia ȋntr-o idee căreia ȋi dădea aparenţa feroce a Universului, ani de viscol, cucerirea Polului meu, mâncand la câini, apoi m-am regăsit, sluţit şi mov la marginea unei grădini, am rupt cu dinţii din carnea pătată şi-am pus la rădăcina copacilor şi-n flori şi-aştept să ȋnflorească marmori.
M-am scufundat dintotdeauna ȋn cuvinte, corpuri, ȋn gesturi până la a prinde acel mister de dincolo, cu claritatea cu care fixezi densitatea hârtiei, lumina şi culorile, lemnul, piatra, linia, am urmărit cu bucurie această fântână nesfârşită a vieţii şi-am mers pe urmele celor ce nu-i pricepeam.
De ani de zile n-am mai stat lângă o persoană căreia să-i fi ghicit secretul şi e foarte probabil că, prin băltocile astea din Cişmigiu, dacă mă veti vedea mergând lângă o femeie, că nu voi şti mai nimic despre ea şi că ea va şti totul despre mine.
Mergeam cu ea şi oriunde ajungea se căţăra, dansa ori spărgea câte ceva, făcea un gest ȋn care putea pieri ori se ȋmpotrivea câte unei linii sau dispărea ȋntr-o pată de lumina. Eu trebuia sa pictez! (nu ea)
Dificultatea majoră e de a alege un spaţiu pe care să nu-l videzi de accidente, de perspective, densităţi şi totuşi de a lucra ȋn el cu dantelaria eterica a raţinii, adică de a putea face o trecere de la forfota pestriţă a siluetelor la clocotirea fermentului spiritual.
Un pictor alege scriiturile desfăşurate ale concretului, lumini, culori, el studiază ȋn bibliotecile savuroase, pline de voluptăţi ale celor mai minunate trupuri străbătute de sevele inombrabile ale paradisului, un filozof parcă alege cascadele ȋmbălsămate ale unor fiinţe ce şi-au lăsat, ȋn dansul lor, zbughirea cârcotaşă a saltului ȋn gol, ori vreo ureche ori vreo carotidă, un craniu, să nu alegi ȋntre aceste plimbări una sau alta.
Poate fi un traseu printr-o vale, fără repere, să primeşti nebunia câte unei idei de parcă fantezia ar corobora cu peisajul pentru a te pierde ori să poţi urma un traseu printre lucruri, lăsând fantezia să ȋnflorească pe tulpinile obiectelor şi tu mergând şi cultivând lianele cu orhidee ale ratiunii.
Sunt acele femei care ascund mereu propiile lipsuri, care doresc să-ţi prindă privirea şi apoi să hoinăreşti ȋn ȋntuneric, să nu te uiţi, să nu vezi, sunt femei care se arată mereu, care să le vezi numai pe ele, continuu, sunt femei care se completează cu peisajul, cele mai bune femei, care nu actioneaza ca o boala de ochi!
Primul strat al trairii, acela de a fi obosit de lumină, de a fi săturat la sfarsitul unei veri, de a visa şi a te lasa reveriei pradă, acea epiderma fină, ca de ȋnger, ȋngreţoşată de culorile şi obscenitatea unui trandafir!














