Radu Botta – Broadcasting from Amsterdam

Stimate Domnule Puric,

puric13Stimate domnule Dan Puric,

            V-am căutat cartea pe Amazon dar se pare că Dâmboviţa nu se varsă ȋn Amazon, a-ţi putea modifica mersul apelor să vă putem cumpăra şi ȋn străinătate, şi aici ca şi ȋn străinătaţile vecine ale dumneavoastră, tot un drac, să punem teologal o discuţie surpată bine, romȃneşte. Ȋn cazul ȋn care vă miluiţi de noi olandezii, v-am putea cumpăra volumele online şi aş vrea un abonament. Intuiţile, exaltarea, entuziasmul şi inspiraţia dar mai ales topicele - topicele triste ca tropicele triste - peste care turnaţi un zâmbet şi o desluşire, ne mai ţin şi pe noi treji, la ora patru noaptea. Sunt curios ȋn ce alte halucinaţii sunt ȋngropaţi ăştilalţi ȋn Amsterdam, se făcea că eram pe Lipscani și dumneavoastră Rapsodia romȃnă!


              Vă trimit două articole publicate ȋn Revista22, presupun că nu o să aveţi timp, şi mirarea că faceţi ȋn continuare teatru. La teatru trebuie să știi să renunți, așa e un succes, cȃnd se lasă cortina joci. Aş spune că sunteţi ȋntr-o perioadă vieneză ȋn ciuda pronosticurilor, mai multe, mai adânci şi mai torenţiale. Presupun că vă veţi pierde gingăşia şi că ȋi veţi executa la scenă deschisă pe cei care merită şi care aşteaptă cu sfoara ȋn debara, să-i luaţi. Teologal sau cum poftiţi dumneavoastră, căci n-au de ales, nu ei pun ȋntrebările. Cred, decorul e gata și partiturile scrise. Seara Marian Munteanu ȋl ȋntreba pe Ţuțea: Ce să facem? Să continuăm protestul din Piața Universității? Și Ţuțea le spunea baliverne. Pentru că nici el nu știa ce era de făcut. Trebuiesc răspunsuri simple la ȋntrebarea asta, nu speculații.


              Domnule Puric, vă doresc să intraţi ȋn teatrul de păpuşi care e lumea noastră, are nevoie de un păpuşar sau de un gropar, nu de un educator și nu de un sfȃnt. Nu de un om drept și nici de un om inteligent. E despre altceva, nu ne mai vorbiți despre Dumnezeu sau voievozi. Nu-i ȋnvățați morala ci viciul, de asta au nevoie. Nu de verticalitate ci de flexibilitate, domnule Puric. Să nu fim buni, vă rog... Diferența dintre Rău și Bine pe care o prezentați e veche și a murit. Ne vom salva cu păcate cu tot, cu ei cu tot și ȋmpotriva noastră, ce ziceți de asta, domnule Puric? Doar forma de ascensiune a intuițiilor și presentimentelor e deja originală și ține. Domnule Puric, nu mai vrem o lume bună cu oameni verticali, e o utopie ca și marxismul aceasta lume de gesturi blȃnde și zȃmbete și fluturi. Unde e un teatru de statura discursului pe care l-aţi ȋnceput... unde sunt păpuşile? Poate că asta a fost operaţia mentală care ȋn disjuncţia vremurilor şi a traseurilor, Nae a făcut-o: a pariat pe o păpuşă, una cam lipsită de graţie dar... a pariat! Și dacă a greșit nu contează. Și dacă nu a reuşit să aleagă, i-a inventat! Aşa au apărut, interbelicii din imaginaţia panicată a unui păpuşar care avea pe tabla lui de şah numai regele...


               De asta nici sponsori nu găsiţi, că nu ţineţi cu nimeni. Cu anonimi și cu sufletul unei comunități? Nu aveți curajul și deliciul unei camaraderii ofensive pentru că nimeni nu vă suferă mai mult de două ore, sforăiți noaptea. E o beție a logosului, asta, o hemoragie care nu mai are răbdarea să-și aleagă cuvintele. Oamenii nu trebuiesc trimiși către Biserică, ci scoși de acolo. Suferiţi şi dumneavoastră de mai recenta epidemie românească de a nu face politică. Am vrut să mă ȋnscriu la conservatori când am venit ȋn Bucureşti, n-am apucat, evident cu doctrina ȋn braţe şi dacă e să cred pe taximetriştii cărora le ceream sfatul, ȋmpotriva conservatorilor ȋnşişi. Șansa nu e de a vă declara din neamul lui Zbierea, paharnicul lui Ștefan cel Mare. Șansa e să ne bătem cu turcii.


               Faceţi o alegere, faceţi toate alegerile, până la capăt, şi de acolo evident că veţi pierde... dar ce mai contează, sau vreţi să câştigaţi tocmai această miză, cum spuneaţi, să avem dreptate, sau aşa ceva. Ia să nu mai aveţi! Să vezi frumuseţe.

Cu adâncă preţuire,

Radu Botta

Short URL: http://radubotta.com/?p=58

Posted by radubotta on Nov 20 2008. Filed under Scrisoare către Dan Puric. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

2 Comments for “Stimate Domnule Puric,”

  1. Oscar Wilde se destainuia intr-o gazeta,nu sunt exact in citat, din amintire ceva de genul:”nu citesc niciodata o carte careia trebuie sa ii fac o critica, ne lasam atat de usor influientati”.
    Odata publice, slabiciunile trebuie penalizate, cu bun simt dar si cu finete, cu buna credinta, negrabindu-te la aliante sau profetii ostile …
    Cand nu e nimeni apropiat sa o faca, o voce sincera, detasata de context prinde bine. E CIUDAT, un mesaj bine scris, ajunge insa mai repede la destinatie, cred eu! … probabil ca a ajuns …

  2. radubotta

    de ajuns la o destinatie oarecare am auzit ca a ajuns… sunt lucruri insa, multe, care nu se hotarasc in scris, vorbit, vrut, descantat. si poate e si bine asa cum e, de ce am fi ce vor altii sa fim, las sa ne facem de cap

Leave a Reply

Featured Links

Search Archive

Search by Date
Search by Category
Search with Google

Photo Gallery

Meta