
“Serpens nisi serpentem comederit, non fit draco.” De unde a fost scos Stâlpul Infamiei, piatra şi cârligele pe care Maria Tereza le ȋnfipsese ȋn mijlocul Pieţii Cetăţii ca semne al dreptăţii ei prin aşa numita Constitutio Crimnalis Theresiana, scriere ce regula ȋn amănunt torturile, publicată ȋn 1768, câteva trepte de granit după care casa lui [...]
Jan 19 2009 | Posted in
Strada Ȋngustă |
Read More »

Mi-am dat seama că sunt intelectual ȋn ultimul moment şi am ȋncercat să salvez aparenţele fiind iresponsabil şi megaloman, intelectual adică fur şi creez continuu, nu din acela oficial, totuşi poliglot, şi mai ȋnrăit. Majoritatea prietenilor au ȋncetat să-mi vorbească pentru că nu mă adresez de la egal la egal, nu există oameni egali cu [...]

“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
Jan 16 2009 | Posted in
Omul etern |
Read More »

“Le grand secret est la: la pansee se fait dans la bouche.” Tristan Tzara – Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amer Din când ȋn când am o idee cu girofar. Morbide aceste idei, mizerabile, ele mă trezesc – uneori vin prin somn, cobor scara să le scriu (dorm sus), ȋmi ȋntrerup masa, [...]
Jan 12 2009 | Posted in
Tzara mea |
Read More »

De pe terasa cafenelei Danzig, din Waterlooplein, vezi Amstelul, undeva ȋn dreapta sunt casele care dansează, casele bete, cele şapte clădiri râmase fără temelii şi care se ȋnclină ȋn toate părţile, palii de lemn pe care erau aşezate au putrezit pentru că nivelul apei a scăzut pentru un timp, lăsându-i să se usuce şi apoi [...]

M-a ȋntrebat un englez de ce am mai plecat din România, la ce vorbesc continuu de ea, gata, sunt ȋn Amsterdam, m-am vindecat! Dacă eram Dan Puric, aş fi spus că oamenii duc mâna unde ȋi doare, indiferent cât de larg le e trupul. Dar cum nu sunt viteaz, deşi am stat pe strada revelaţiilor [...]

L-am ȋntâlnit de câteva ori pe Mihail Neamţu, demult… era la fel de interesat de organigrama generaţionistă, felul ȋn care mi s-a adresat, poate o specie de curiozitate pe care nu aveam cum să i-o satisfac, poziţionarea mea precoce ȋn forma generaţionist priapică ce se ȋnvălmăşeşte ȋn fiecare entuziasm ce are şansa să se ȋnnăsprească [...]

De Timotin veţi auzi. Când anume, nu ştiu, pentru că Andrei nu e dintre aceia care divulgă vreo strategie literară, culturală, biografică… Andrei e ritm. Nu te asupreşte, nu te ȋnconjoară şi se solidarizează ȋn dispută fără rezerve, nu e dintre aceia care se păstrează, care au o punctuaţie ascunsă, e exclusiv şi sincer. Andrei [...]