Radu Botta Când a murit, am vrut să mă arunc ȋn groapă după el, nu am crezut că a dispărut, ȋmi vine şi astăzi greu să cred că a murit, aveam pe atunci şapte ani, pe bunicul meu tot Radu Botta ȋl chema. Dintr-o ramură a familiei care ȋşi lichidase temelia ȋn Transilvania, ȋnnobilaţi [...]
Dragă Antonia, Care este motivul pentru care ȋţi scriu acum? Ȋn primul rând din surprinza şi din revolta unei descoperiri, apoi din maturitatea unei explicaţii căci şi tu vei fi având de câştigat, presupun, te va ajuta ȋntr-o oarecare măsură să trăieşti pe mai departe ferită de pericolele vechi. Un alt motiv ar fi acela [...]
Dragă A, Este pentru prima dată când ȋţi pot pronunţa cu claritate numele, deplin convins că ȋnţeleg ceva. Aş spune doar forţa ochilor, căci abia acum percep dimensiunea ȋntreagă a forţei tale hipnotice, şi că am trăit ȋn acel an dezastruos, ȋn chip continuu, ȋn diferite stadii de imersie hipnotică şi contaminare a conştiinţei, ȋn [...]
Dragă Antonia, a mai trecut o săptămână! Şi nimic din ceea ce am crezut, nu mai cred! Mă ȋntreb acum despre ȋnţelegerea ta despre tine şi mai ştiu că ȋn acele ultime ore am reuşit să prind uimit ingredientul atroce din care eşti făcută. N-aş fi crezut că un om poate fi atât de puţin [...]
Zile de pasaj… Pasajul Victoria, unde am ȋntâlnit o femeie pe care o iubeam demult şi mă ȋntreb dacă voi avea timp s-o cunosc şi mă ȋntreb dacă voi fi lângă ea, fata care m-a ucis şi care pleacă acum ȋn viaţă, ȋntreagă, fata ȋn jurul căreia se răsucesc trombele de furtună ridicând mii de [...]
23-04-2000 Ca ȋntâmplări: povestea de la grădiniţă, din faţa geamurilor, privind norii. Apoi fetele din melc, care săreau aruncând pietre, pe alee, ele fugeau mereu şi pentru a le aduna, desenam melcul şi le strigam. De ce să mă ȋntreb tot timpul cine sunt şi să nu primesc transformările şi surprizele unui flux care mă [...]
