http://radubotta.com/2009/09/02/jurnal-cu-nebuni-de-legat Radu Botta - Broadcasting from Amsterdam Thu, 12 May 2011 05:02:47 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.2.1 http://radubotta.com/2009/09/02/jurnal-cu-nebuni-de-legat/comment-page-1#comment-8066 radu Tue, 09 Nov 2010 13:15:16 +0000 http://radubotta.com/?p=1234#comment-8066 Robert era destul de retras si cred ca a avut parte de oarece mistouri de la colegii mai golanasi. Imi pare tare rau ca atunci nu mi-am dat seama de inclinatia lui pentru poezie si pictura. De fapt cred ca astea s-au "dezvoltat" la finele adolescentei pentru ca nu-mi amintesc ca Robert sa fi avut pareri literare la vremea la care l-am cunoscut. Era cu siguranta un tip sensibil dar "neinteles". Deh, ca toti artistii. Din pacate singura intamplare pe care mi-o amintesc -memorie de copil stupid - este ca atunci cand ne-au vaccinat Robert a fost singurul care a lesinat. S-a ingalbenit si s-a scurs pe langa banca, fara sa zica nimic. In totala opozitie cu alta colega, mult mai vocala, care s-a ascuns sub banca si se tinea strans cu mainile de bara de fier pe care se sprijineau picioarele. Nimeni n-a putut s-o smulga de-acolo si sa-i faca vaccinul. Scuze ca nu pot sa spun mai mult despre el. Imi pare rau sa-l descopar asa tarziu. De fapt am fost foarte socat aseara sa-i vad chipul, dupa atatia ani, pe coperta unei carti la Jurnal Cultural pe TVR Cultural - asteptand interviul cu Cosasu. O fi vreun semn. Radu Robert era destul de retras si cred ca a avut parte de oarece mistouri de la colegii mai golanasi. Imi pare tare rau ca atunci nu mi-am dat seama de inclinatia lui pentru poezie si pictura. De fapt cred ca astea s-au “dezvoltat” la finele adolescentei pentru ca nu-mi amintesc ca Robert sa fi avut pareri literare la vremea la care l-am cunoscut. Era cu siguranta un tip sensibil dar “neinteles”. Deh, ca toti artistii. Din pacate singura intamplare pe care mi-o amintesc -memorie de copil stupid – este ca atunci cand ne-au vaccinat Robert a fost singurul care a lesinat. S-a ingalbenit si s-a scurs pe langa banca, fara sa zica nimic. In totala opozitie cu alta colega, mult mai vocala, care s-a ascuns sub banca si se tinea strans cu mainile de bara de fier pe care se sprijineau picioarele. Nimeni n-a putut s-o smulga de-acolo si sa-i faca vaccinul. Scuze ca nu pot sa spun mai mult despre el. Imi pare rau sa-l descopar asa tarziu. De fapt am fost foarte socat aseara sa-i vad chipul, dupa atatia ani, pe coperta unei carti la Jurnal Cultural pe TVR Cultural – asteptand interviul cu Cosasu. O fi vreun semn.
Radu

]]>