Note de exil olandez – Rechizitoriul
Cei care s-au prins ȋn exilul olandez vor recunoaşte că nu ȋnţeleg şi ȋi vor acuza pe olandezi ştiind că totul e o minciună dar nu au altă soluţie. Un armistiţiu, cortina, despre pasiuni. “Zing, vecht, huil, bid, lach werk en bewonder” e un refren din Ramses Shaffy, ȋnseamnă “cântă, luptă, plângi, roagă-te, râzi, munceşte şi admiră”. Plângi e de la originea egipteană a lui Shaffy, restul e Amsterdam. Aici n-au simţul tragediei, plâng greu, trăiesc o provocare ce vine de altundeva, ei nu sunt vii şi ştiu, asta, olandezii. Noi credem că viaţa e tot, bruneţi, olandezii mai au câte ceva, chiar moartea pentru noi ar fi concretă şi nu cochetărie, cum mor protestanţii: aici! Mlaştina e să priveşti tot ce nu poţi păşi, pierdut să vrei, ȋncepi să crezi că pasiunile sunt date aşa cum numai păcatul e dat, definitiv, ȋntreg, ȋncepător, pasiunile sunt libere, sunt definiţia ȋnsăşi a libertăţii, olandezii nu le educă să caute adevărul sufletului ȋn oglinda lor, nu ştiu. Ei vor ȋnţelege şi accepta dacă ȋţi priveşti mama când se dezbracă, dacă te culci cu propia fiică, să ȋţi ȋmparţi nevasta, dacă omori pe cineva, dacă baţi, dacă furi, dacă fugi, dacă te spânzuri ȋn nopţile cu lună plină, dacă luna pleacă de pe cer. Olandezii acceptă orice de la lumea asta. Şi nu urmăresc unde se duc pasiunile, le lasă cât se duc. E altfel ȋn sud unde ȋn matca grecească am clarificat pe rând ponderile sufleteşti şi am inventat conturul şi iradierea dulce a sufletului care aduce ȋmpreună şi ȋmpacă, străjuie persoana ȋn iluzia unui ȋnţelegeri sensibile cu lumea. Secretul latin e de a trăi toate pasiunile ȋn acelaşi timp, Mariza e sufletul nostru, al latinilor, acum. Olandezii au ȋnsă vigoarea pasională a barbarului care a dat expresia ultimă ȋn nerozia şi amorul aristocratului englez. Viaţa e lăsată să crească ȋmprejur cum dispari printre ierburi, viaţă, preerie, swamp. Olandezii au creat ȋnsă ȋn canavaua burghezului, a celui care nu ȋşi depăşeşte contradicţiile, trăieşte totul simultan, paradoxal. Mai frumoasă e speranţa care e pură inspiraţie. Pe Everest speranţa e abstractă, stabilă, esenţială dar şi oarbă, fatală. Speranţa ȋn mlaştină e lirică. [fragment]
Excelent! Pentru a observa lucruri din astea îmi place să trăiesc temporar în alte ţări. Eu până acum, însă, m-am întors de fiecare dată.
Mă întreb ce te determină pe tine să nu te întorci. Cred eu că, în momentul când nu se pune problema confortolui sau în general a materialului, a schimba o ţară pentru o altă ţară pentru totdeauna nu prea are sens. Sau la tine este vorba despre un trai mai bun?
te duci unde e povestea mai incapatoare, unde pleznesc obrajii pruncilor narativi de sanatate in jurul tau. Ce sens ar avea sa te intorci de acolo?! Iar traiul… in Romania, cel putin in cazul meu, e cu mult mai bine decat in Olanda. Eu sunt pentru sa pleci. Special din Romania, special acum. Izolarea acolo, intr-un sens pe care nu il poti banui iti provincializeaza si saboteaza textul dinauntru. Sa pleci din Romania inseamna sa te intorci, de fapt…
şi eu sunt pentru “să pleci”. de acee nu înţeleg de ce “să stai” în Olanda, în România sau în oricare altă ţară. Adică să stai temporar e una, dar să schimbi o ţară pe alta…e alta:)
eu vreau în Africa. cunoşti pe cineva care să mă ajute în acest demers? ţi-aş da acatiste în fiecare zi la biserica de la mine din cartier. pe cuvânt:)
lucrurile sunt destul de relative, tu le pui simplu si cumva necrutator. iar despre Africa, depinde ce vrei sa faci acolo si care tara in Africa. As da o fuga pana la Pretoria, poate iti place. Vezi sa nu te prinda negrii. Iti dau eu acatiste.
ai drrepate. nu prea am chef să mă uit la nuanţe în această perioadă:)
tu esti vie, vie, vie si cand o sa incepi sa mori, sa pleci repede. limba romana te creste ca pe un ou, daca pleci inainte sa-ti dea mustatile, ramai caldut si nu te mai privegheaza nimeni. dar daca ai pus piciorul pe luna, sa-ti iei steguletele cu tine si sa nu te opresti pana nu zice golanul ala “piua”.
Radu, asa e, cum zici tu, cu olandezii. Dar eu sunt convinsa ca le lipseste o bucata de creier oamenilor astora. Si-o bucata de inima. Sunt asa, ca niste papusi.
intotdeauna mi-am spus ca de lipseste ceva creier, e de la mine. uite asa, sunt toti destepti. iar despre inima, inima nu ai daca suferi. sunt inimi si inimi.
da, bine, bine. e asa, cum zici tu. nu le lipseste nicio doaga.
stii ce vroiam sa zic de fapt? ca le lipsesc toate doagele si tot tin. butoiu.
nu stiu daca am reusit sa zic asta, mai lucrez la el, e la jumatate, ma gandeam poate ca cealalta jumatate sa o dau sa fie scrisa in oglinda de un nativ
scuza-ma, stiu sa si scrie?! subiect + predicat. propozitii simple. eu mananc. tu te uiti. etc. ok, da-i unui nativ. chiar sunt curioasa cum ar continua textul tau.
salut radu. we meed again.
) ) dar sint goi pe dinaintru, parca nu au suflet.
“Densitatea olandeză a actelor de voinţă, ȋn mare parte gratuită, distruge cu totul ȋnvelişul sensibil al celor din sud pentru că oamenii ȋn sud ȋncearcă să ajungă mai ȋntâi unii altora ȋn suflet şi de acolo să-şi vorbească. Olandezii nu au nevoie să ajungă nicăieri unii cu alţii. Pentru un lucru pe care nu-l pot ȋnţelege decât ca pe o tragedie dar care lor ȋnşile le oferă supremul confort: au ajuns. Şi tu nu ştii unde.”
Asta am simtit si eu in ce ii priveste. sint egali cu ei, entuziasmele, atunci rar cind le au, sint contrafacute, sint cautate. sint condusi parca de ceva extrerir lor, sau oricum, greu de inteles pentru mine. de acea vointa despre care vb tu. sint tot timpul in priza, tot timpul preocupati, cu minutele programate pe urmatoriul deceniu, intr-un ritm de “valeu! vine apa”.. tot timpul se fuge, in toate directiile iar intersectarile sau intilnirile sint sporadice si superficiale. imi spunea un amic chinez care a stat in Flandra (mai mototoli ca olandezii, se spune, dar tot olandezi): uita-te la ei, sint atit de inalti, frumosi, au ochii aia mari care te cuceresc (e gay tipul
incerci sa ajungi la ei si cind zici ca ai reusit, a doua zi vezi ca de fapt a fost o iluzie, si asa, incetul cu incetul am ajuns sa ma simt printre ei ca o fantoma care nu exista in lume decit prin functiile care le indeplineste. nu mai eram nu om, eram tehnicianul care opera si se ingrijea de masina de locuit, care manevra material pentru a-l transforma din ceva in altceva, mai putin conta ce, cit faptul de a fi ocupat cu procesul. si muzica este o functie, este ascultata alandala, Deus imediat Ozone, este folosita ca o curva care trebuie sa ne satisfaca nevoile. apoi aruncata la cos.
p.s. am vazut pe undeva ca te laudai ca te-ai certat cu noi ca la ura cortului. care usa, care cort, care cearta?
@ maria – ma gandesc sa propun subiectul unui scriitor sau politician, am cateva idei, sa vedem cum si ce
@ costine – tipul asta de perceptii in legatura cu olandezii, asta am vrut sa spun in articol, e fals. ei sunt altfel facuti dar au toate suruburile. In ce priveste cearta cu voi, – am zis “ca la usa cortului”?! – ei bine, voi va marginalizati singuri cand nu e cazul pentru ca maniera de a duce o discutie in termenii aia nu are nici o sansa. Asta am vrut sa va arat dar n-am avut cui si nu sunt suparat, sunteti in continuare simpatici. Ca orice reactionari fara pistoale.
nu stiu daca e vb despre doage lipsa, cit despre o alta aranjare a lor. cit despre discutiile noastre (nu, nu ai zis exact “ca la usa cortului”, dar undeva pe acolo), ai fost prea pasional la inceput si la fel de entuziast ai plecat, dar in sens contrar. discutia se transformase intr-o apa de ploaie in care nu se schimbau idei ci se formulau fraze in purul stil olandez, descris de tine mai sus.
p.s. renunta la semnul de egalitate pus intre revolutionar si reactionar, este doar un sofism care, ca toate sofismele transforma o discutie in frazeologie.
egal nu pun nicaieri, echivalez pe ici pe colo
I just wanted to comment your blog and say that I really enjoyed reading your blog post here. It was very informative and I also digg the way you write! Keep it up and I’ll be back to read more soon mate