Alungarea Augustineselor

Got nooooooooooothing to do.
Twosevenfive (a girl)

Ȋn anii ’30, anii crizei, şomajului, foametei, sărăciei materiale şi ticăloşirii, pater Van Nuenen din Utrecht – centrul religios al nordului – are o viziune, aşa s-au născut augustinesele care au venit ȋn 1952 pe Warmoestraat, printre bordeluri, să dea adăpost oamenilor străzii, dar mai ales femeilor disperate, ieri seară am asistat la ruşinea Amsterdamului: augustinesele au fost alungate ȋnapoi la Utrecht. Şapte băbuţe care şi-au dedicat viaţa salvării celor care nu mai aveau nimic, prostituatelor care ȋşi tăiau venele ȋn fiecare lună, copiilor care rătăceau flămânzi pe străzi, nebunilor… aceste şapte băbuţe stăteau ȋnfrigurate ȋn Oudekerk, mai rece ca oricând ȋn Ianuarie, căci zidurile groase ale catedrelei păstrează gerul până ȋn Iunie, şapte băbuţe ȋmbrăcate ȋn negru care au mers până ȋn inima păcatului şi disperării, care au salvat poate mii de vieţi, au fost trimise acasă. Partidul lui Wouter Bos, socialiştii noştrii, le-au declarat neprofitabile. Ȋntr-o procesiune simplă, ȋn care s-a vorbit despre Jeremia şi Saul, s-a cântat despre cei care ȋşi primesc soarta dinainte de a se naşte, li s-a oferit o fotografie a lor ȋn Oudekerk rugându-se, scâncind, şi hăulind la Dumnezeu, apoi li s-a dat lumina Domnului din braţul de bronz din mijlocul sălii, au zâmbit toate când au văzut flacăra ridicându-se. Adică, mi-am spus, li s-a dat foc. [fragment]