La Dam, ȋn faţa palatului reginei, cenuşiu, părăsit şi de a cărui estetică Napoleon a fost ȋngrozit, se pun ȋn fiecare primăvară câteva personaje ȋn costume diverse cu care se fotografiază turiştii, e o gorilă, un Neptun, un Mag alb, un Cezar mizerabil, Vader din Războiul Stelelor şi câteodată, part-time, regina ȋnsăşi. Am ȋntâlnit [...]
Altarul și scaunele sunt zmulse și vȃndute pe trotuar, sfinții și icoanele călcate ȋn picioare, ȋnăuntru e un club acum, chiorul vinde coniac și pune frișcă pe vibratoarele de plastic iar adolescentele se apropie cu limbile scoase și primesc cȃte un Jägermeister. Morții sunt răscoliți, arși și ȋmprăștiați ȋn vȃnt. Bărbați blonzi, uriași, cu [...]
Am plecat dar mai întȃi România ieșise din ea ȋnsăşi, ȋmi ȋnchipui că ȋntr-o economie a spiritului, undeva acolo sus, abia am urmat-o. Meleagul fluturȃnd din naiul lui Zamfir şi căpiţele pe dealuri, urşii prin livezi purtaţi pe la tȃmple de fugiţii şi rătăciţii, e și mai frumos. Aşa au îndulcit evreii vocalele nazale [...]
Francezii ne-au educat armata, nu ne-am fi putut alege exemplu mai nimerit, nici ei alţi prieteni prin partea asta a Europei. După ce am gustat din pâinea şi praful Legiunii Străine pot să accept că francezul neaoș sau prin adopție ȋşi păstrează romantismul când se ia la bătaie. Fatal ȋnsă ne-a pricopsit cu drama [...]
Miezurile și prilejurile transmutaţiilor culturale alunecă spre periferia culturii, formele tradiţionale ȋşi pierd consistenţa şi nu mai capacitatea și pertinenţa de a reforma exemplar individul care începe una din tȃrziile lui rătăciri moderne, el părăsește constant şi se amestecă de acum, nu mai are cum şi către ce se aduna. Este aceeași fugă în pădure, [...]
Chucurucu Vernissage “Want ik heb lust gekregen voor een poosje bij u den sophist te spelen”… Erasmus, Lauda Nebuniei Spre Rotterdam mesaje unei sucevene: “Leiden”, “Abcoude”, “Woerden”, din Gouda ea nimereşte alt tren, plouă nu plouă, aleg vinul după titlu, The Blind River, flori din găleţile pe care mi le arată un poliţist [...]
Got nooooooooooothing to do. Twosevenfive (a girl) Ȋn anii ’30, anii crizei, şomajului, foametei, sărăciei materiale şi ticăloşirii, pater Van Nuenen din Utrecht – centrul religios al nordului – are o viziune, aşa s-au născut augustinesele care au venit ȋn 1952 pe Warmoestraat, printre bordeluri, să dea adăpost oamenilor străzii, dar mai ales femeilor disperate, [...]
Cei care s-au prins ȋn exilul olandez vor recunoaşte că nu ȋnţeleg şi ȋi vor acuza pe olandezi ştiind că totul e o minciună dar nu au altă soluţie. Un armistiţiu, cortina, despre pasiuni. “Zing, vecht, huil, bid, lach werk en bewonder” e un refren din Ramses Shaffy, ȋnseamnă “cântă, luptă, plângi, roagă-te, râzi, munceşte [...]
Nimic nu te ajută să ȋnţelegi acest oraş, nu poţi descrie şi nu poţi judeca, cotrobăi amuţit prin aparenţe căci scandalul e prea mare şi pentru prima dată trăieşti ȋntr-o lume pe care nu accepţi să o pronunţi. Dacă ai ȋncepe acel text, lumea s-ar ȋntoarce ȋmpotriva ta cum această lume ar aparţine doar trupului [...]
Pietas erga patriam, Spinoza Vezi, se ascund. Te miros şi te ating cu vârful limbii. Warmoesstraat e o ȋnfundătură care porneşte de la palat spre Zeedijk trecând prin spatele bursei până ȋn cartierul chinezesc; locul e ȋmpânzit de femei mici cu tălpile rotunde care merg pe tavan şi dau din degetele de la picioare. Strada [...]
Ȋn Amsterdam se evită eye-contact, am mai ȋntâlnit numai ȋn New York această ȋnfrigurare de a fi cu tine ȋnsuţi, e o nerăbdare pe stradă, oamenii se grăbesc să ajungă ȋn ei, la loc. Când se deschide brusc, lumea, nu mai avem timpul ȋntreg de a ajunge cu privirea la celălalt, uneori alergăm continuu. Dar [...]
Şi Amsterdam, am ajuns. Am scăpat de fapt. Dar nu de mine căci nu pe mine m-am salvat, eu pot trăi din trei firimituri la două zile şi poate să se stingă şi lumina. Ȋntr-o cameră goală următorii o sută de ani, fără să aud şi să văd nimic, n-aş fi lipsit de nimic, deşi [...]
Dacă nu porneşti când paşii ȋţi vin ȋn gând, căci ȋnainte de gânduri ai paşii care vin şi vrei să ȋi asculţi, dacă nu porneşti ȋn acel moment să urlii până ȋţi ies curcubeie din urechi, nevoia ta de copaci şi soare şi lumea nu se mai ȋnfăptuie din acel moment cum ai atinge nepermis [...]
Am renunţat cu luciditate şi calm cum te-ai hotărâ să trăieşti doar pentru ceea ce se petrece, fără finalitate. Şi totuşi să trăieşti aceleaşi lucruri, să iei din viaţă tot ceea ce poate fi luat. Când nu ȋţi mai promiţi nimic din ceea ce ţi se promite. Viaţa e cea care ȋţi dă, tu eşti [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
