Despre proști, n-am cuvinte!, spunea cineva. Despre prostie? O să ȋncep și eu cu mici observații ȋmpotriva discuției. Pentru că nu cred că prostia este un subiect de sărbătorit ci unul despre care se tace ȋntotdeauna bine. Ce se spune despre prostie iese din cadrul prostiei ca referință, n-o atinge. Prostia-i ca Dumnezeu: nu [...]
Ȋn regnul descărnat, isteric și depresiv al filozofilor, al prelucrătorilor de abstracţiuni în sensul punerii lor în cuvinte, tragerii, toarcerii lor din cuvinte, să te așezi e comod. Consternare și ȋn parte abandon, gȃndirea te aruncă în această lașitate biologică. Rezonȃnd cuvinte dispui – de multe ori nelegitim -, cuvintele înghit distanţele, pronunția are ceva [...]
A fost o vreme când scrierea unei cărţi era ca aruncatul la suliţă, scuipai ȋn palme, ȋţi luai avânt, o aruncai şi vedeai până un’ se duce. După care spiritele s-au ȋnfierbântat şi autorii ȋn ubicuităţile lor auctoriale au vrut să ştie ce vede suliţa de sus, dacă ar avea ochii lui Saramago. Şi [...]
– poponețele și conferința – Uneori ne declarăm iubirea ȋn sferele cele mai ȋnalte. Ȋn oglindă ȋnsă ȋți aduni resursele de indulgenţă și reuşeşti poate să tragi Jokerul. Străinii scot Jokerul la arătarea ta mălăiaţă, culeg ce vor și te alcătuiesc ȋn tropic și topaz, dacă te-ar judeca ți-ar [...]
Andrei Timotin se ȋndeletnicea de Europa Estică, Balcanii, de armeni și ceva fenomenologie, Rusia, apoi Eugen Ciurtin luase tot dar mai ȋntȃi Budism, fiind și personajul ȋn jurul căruia s-a articulat această primă societate, Mihaela Timuș scria despre Iran, Bogdan Tătaru Cazaban se specializase ȋn studii medievale, Renaștere și Patristică, ar mai [...]
Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
Una dintre fanteziile mele e să fiu ȋnchis ȋntr-o casă mare, străbătută de umbre pe ziduri şi prin temelii şi vântul să bată liber prin ferestre. Şi eu să cânt “Oooo… casa mia….”? Nu. Să cânte casa “amore mio”! O casă din piatră albă, fierbinte, cu fântâni, o casă om. Am avut bunăoară un vis [...]
Personaje formate din câte doi actori legaţi unul de altul la spate, Ianuşi, un teatru al siamezilor. Bărbat cu bărbat, femei cu femei sau mixt, alteori faţă ȋn faţă ori cu ţestele unite. Ori din trei, şapte legaţi unii de alţii, care să pronunţe câte un cuvânt pe rând, alteori simultan, un cor sau dimpotrivă, [...]
Friedrich Nietzsche O critică a conceptelor pe care Nietzsche le foloseşte pentru analiza şi propulsia faptului cultural german, prin cheile oferite de lectura greacă – la care se alătură destul de multe ipoteze şi sugestii orientale, prin filieră schopenhauriană dar şi directă -, ar putea porni prin recalibrarea polarităţilor. Nietzsche a contribuit substanţial [...]
"A quelle utilité ? Pour exercer l’esprit De ceux qui de la Sphère et du Globe ont écrit ?" (L’ Astrologue qui se laisse tomber dans un puits) Animalele au singurătăţi care s-au vindecat, cerbii cheamă ȋn luminişuri lucruri pe care nu le văd ȋn pădure dar ştiu de ele, că sunt, cerbul hăulind [...]
If you like something, wear it! Bounnce (a girl from California) Câteva argumente pentru o nouă radicalitate ȋn artă. Ȋmpotriva burghezului s-au pronunţat multe lucruri care nu mai contează nici unul ȋn afara faptului că arta se prilejuieşte prin saloane, agonizează ȋn festivităţi iar arta poate că e altceva decât ȋngropăciune. A apărut chiar artistul-muscă, [...]
Am băut! Şi plouă tot timpul, nu se opreşte nici când ninge, e o ploaie ȋnsă care stropeşte, nu ȋţi intră ȋn haine. H nu are ȋn cap decât un bordel aşa că mă ȋntâlnesc de fiecare dată cu el plănuind unul, am pus ochii pe nişte clădiri pe Wallen unde primăria a dat curvele [...]
Motto: Femei din toată lumea: uniţi-vă! Dumnezeu a făcut oameni din bulgări de pământ, acum şi noi ştim să facem oameni. După care vom vedea că nu e deajuns şi vom reconstrui Omul. După care ȋl vom ucide pe Dumnezeu şi ne vom pune pe tronul lui. Ȋn acel moment Omul va aştepta clipa [...]
Clezio scrie “Proces verbal”, primul său roman, destul de inegal – dar publicat la 23 de ani! – ȋn cafenele, lucrează cu predilecţie ȋn spaţii deschise, printre picioare, ȋn pieţe. Spaima de a te rupe de oameni, de oi, e fără ȋndoială veritabilă când scrii, un soi de agorafobie criptică. Am abandonat ȋn toamna aceea [...]
Adolescentul Deep (Claudiu Klausterwitz), un tânăr evreu german de origine română care trăieşte la Londra, a renunţat la scris pentru că nu mai vrea să scrie pentru oameni, l-am rugat să scrie măcar pentru idei. Distruge tot, la fel cum am făcut ani de zile la rându-mi, dar criza lui e mai puternică decât a [...]
