Cum adică Arta prin excelenţă?! Ȋn sensul celor două spaime. De două ori m-am pierdut cu totul ȋn privire, am avut un atac de panică ȋn ochii verzi a unei vrăjitoare, cu mulţi ani ȋn urmă, am simţit cum mi se taie voinţa cum ai stinge lumânarea, ars de focul verde al acelei bestii gingaşe. [...]
Radu Botta Când a murit, am vrut să mă arunc ȋn groapă după el, nu am crezut că a dispărut, ȋmi vine şi astăzi greu să cred că a murit, aveam pe atunci şapte ani, pe bunicul meu tot Radu Botta ȋl chema. Dintr-o ramură a familiei care ȋşi lichidase temelia ȋn Transilvania, ȋnnobilaţi [...]
Sunt oameni ce ştiu lucruri despre mine care au ȋncetat să-mi aparţină, hăituit de câte o ȋnfăţişare mai veche e ȋngrozitor să fi fost deja. Altcineva. Dacă aş fi putut supravieţui ȋn fiecare ungher şi privire ȋn care m-au surprins şi păstrat oamenii cu florile, de aceea prefer să nu-i mai ȋntâlnesc. Am [...]
Cel mai mic dintre fraţii Niţeşti, al treisprezecelea, când au ȋmpărţit lotul strămoşesc, pamântul lui a fost mai spre vale, chiar sub izvoul din Măgură, nici nu a mai rămas pământ de fapt, l-a luat apa… Vasile, fratele cel mare, a plecat la Bucureşti şi a deschis cârciumă pe la Gara Filaret, şi i-a adus [...]
Mircea Cărtărescu Cenaclul lui Cărtărescu se ţinea ȋntr-una din sălile de la etaj, domnişoarele acelea sterpezii, bucălate sau somnambule de-a dreptul pe care doar Facultatea de Litere le poate produce ȋn serie găsiseră ȋn aceste dupăamieze târzii ocazia să spună totului tot, nu ȋmi permiteam să lipsesc prea des… Cu atât mai mult [...]
