Ȋn regnul descărnat, isteric și depresiv al filozofilor, al prelucrătorilor de abstracţiuni în sensul punerii lor în cuvinte, tragerii, toarcerii lor din cuvinte, să te așezi e comod. Consternare și ȋn parte abandon, gȃndirea te aruncă în această lașitate biologică. Rezonȃnd cuvinte dispui – de multe ori nelegitim -, cuvintele înghit distanţele, pronunția are ceva [...]
Miezurile și prilejurile transmutaţiilor culturale alunecă spre periferia culturii, formele tradiţionale ȋşi pierd consistenţa şi nu mai capacitatea și pertinenţa de a reforma exemplar individul care începe una din tȃrziile lui rătăciri moderne, el părăsește constant şi se amestecă de acum, nu mai are cum şi către ce se aduna. Este aceeași fugă în pădure, [...]
Una dintre fanteziile mele e să fiu ȋnchis ȋntr-o casă mare, străbătută de umbre pe ziduri şi prin temelii şi vântul să bată liber prin ferestre. Şi eu să cânt “Oooo… casa mia….”? Nu. Să cânte casa “amore mio”! O casă din piatră albă, fierbinte, cu fântâni, o casă om. Am avut bunăoară un vis [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
“Le grand secret est la: la pansee se fait dans la bouche.” Tristan Tzara – Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amer Din când ȋn când am o idee cu girofar. Morbide aceste idei, mizerabile, ele mă trezesc – uneori vin prin somn, cobor scara să le scriu (dorm sus), ȋmi ȋntrerup masa, [...]
Când era mică, Ilinca era la fel de stranie. M-a luat odată la arhitectură, ȋn Taverna din miezul institutului Ion Mincu, prin luminătorul cu scara de fier, deasupra, unde ne urcam adesea cu păhărelele de cafea, să zăcem pe un trunchi de copac, şi unde mai scăpam de mesele năpădite de studenţi care trimeteau de [...]
Mircea Cărtărescu Cenaclul lui Cărtărescu se ţinea ȋntr-una din sălile de la etaj, domnişoarele acelea sterpezii, bucălate sau somnambule de-a dreptul pe care doar Facultatea de Litere le poate produce ȋn serie găsiseră ȋn aceste dupăamieze târzii ocazia să spună totului tot, nu ȋmi permiteam să lipsesc prea des… Cu atât mai mult [...]
Monezile imaginarului, nu altceva decat o mulatră, o blondă. Departe de aceste perfecţiuni, monezile se pierd filozofând, compuse bunăoară dintr-o mulatră ȋn care se refugiază un animal pădurelnic ori o blondă care cade ȋntr-un delfin, mai ȋncolo şi pielea dispare pentru a se umple cu ochi ori rămâne un singur trunchi sau o creangă. Locuiesc [...]
