Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
“Le grand secret est la: la pansee se fait dans la bouche.” Tristan Tzara – Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amer Din când ȋn când am o idee cu girofar. Morbide aceste idei, mizerabile, ele mă trezesc – uneori vin prin somn, cobor scara să le scriu (dorm sus), ȋmi ȋntrerup masa, alteori [...]
M-a ȋntrebat un englez de ce am mai plecat din România, la ce vorbesc continuu de ea, gata, sunt ȋn Amsterdam, m-am vindecat! Dacă eram Dan Puric, aş fi spus că oamenii duc mâna unde ȋi doare, indiferent cât de larg le e trupul. Dar cum nu sunt viteaz, deşi am stat pe strada revelaţiilor [...]
L-am ȋntâlnit de câteva ori pe Mihail Neamţu, demult… era la fel de interesat de organigrama generaţionistă, felul ȋn care mi s-a adresat, poate o specie de curiozitate pe care nu aveam cum să i-o satisfac, poziţionarea mea precoce ȋn forma generaţionist priapică ce se ȋnvălmăşeşte ȋn fiecare entuziasm ce are şansa să se ȋnnăsprească [...]
De Timotin veţi auzi. Când anume, nu ştiu, pentru că Andrei nu e dintre aceia care divulgă vreo strategie literară, culturală, biografică… Andrei e ritm. Nu te asupreşte, nu te ȋnconjoară şi se solidarizează ȋn dispută fără rezerve, nu e dintre aceia care se păstrează, care au o punctuaţie ascunsă, e exclusiv şi sincer. Andrei [...]
Când era mică, Ilinca era la fel de stranie. M-a luat odată la arhitectură, ȋn Taverna din miezul institutului Ion Mincu, prin luminătorul cu scara de fier, deasupra, unde ne urcam adesea cu păhărelele de cafea, să zăcem pe un trunchi de copac, şi unde mai scăpam de mesele năpădite de studenţi care trimeteau de [...]
Ca sceptic e greu să-ţi faci dimineaţa toaleta la Brussel, ȋmi ȋnchipui că pe cam plictisitoarele străzi ale capitalei belgiene, oamenii ies pe stradă dimineaţa şi se aşteaptă pe ei ȋnşişi. Ȋn sensul ȋn care discuţia despre trans-culturalitate, ȋntelegere reciprocă, ȋnlăturarea memoriilor traumatice şi a crispărilor identitare reduce la tăcere recursul la diferenţă culturală, religioasă, [...]
