Am primit vești amare de la prieteni care sunt cumva surprinși de agresivitatea – și naivitatea – textelor din ultima vreme, numai gratuități și ghioante. Nu sunt nici primul și nici ultimul care scrie ȋn loc să dea ȋn cap, Luther ȋși găsea tot astfel inspirația: "Rage acts as a stimulant to my [...]
Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
Miezurile și prilejurile transmutaţiilor culturale alunecă spre periferia culturii, formele tradiţionale ȋşi pierd consistenţa şi nu mai capacitatea și pertinenţa de a reforma exemplar individul care începe una din tȃrziile lui rătăciri moderne, el părăsește constant şi se amestecă de acum, nu mai are cum şi către ce se aduna. Este aceeași fugă în pădure, [...]
Una dintre fanteziile mele e să fiu ȋnchis ȋntr-o casă mare, străbătută de umbre pe ziduri şi prin temelii şi vântul să bată liber prin ferestre. Şi eu să cânt “Oooo… casa mia….”? Nu. Să cânte casa “amore mio”! O casă din piatră albă, fierbinte, cu fântâni, o casă om. Am avut bunăoară un vis [...]
Raluca Boboc (Bebé) pe drumurile Indiei Bebé s-a agăţat de cȃte-o zare, i-a ȋnvăţat limba şi oamenii iar ȋn urmă cu zece ani m-a iniţiat într-o dupăamiază la un praznic de cuvinte ȋn arta ştrengarului prin Europa, pe vremea aceea adunam adrese și hărţi să fug din ţară și de vȃndut, vindeam cărţi și [...]
L-am cunoscut pe Cătălin Florescu printr-un prieten comun, timişorean de-al său, Eduard Marchidan, care după o tinereţe zvânturată prin Europa cu Radu Rosetti şi o viaţă pe dealurile Los Angelesului, s-a hotărât pentru cârciummile şi cazinourile amsterdameze. Cătălin ȋnsă trăieşte ȋn Zürich şi ne aduce România de la Zürich, adică o metaforă tare, ȋn cheia [...]
Stimate domnule Paul Goma, Liniştea suspectă ce vă deghizează protestul e balansată de oboseala care a cuprins şi fantoşele pe care le demascaţi. Generaţia sau mai degrabă gruparea de vȃrstă din care fac parte, câţi om mai fi rămas, după republicarea interbelicilor – şi ȋmbogățirea Editorului – care a coincis solidarizării grăbite cu [...]
Reporter: Care este relaţia ta cu propria creaţie? Te identifici cu ea în vreun fel? RB: Ar fi dificil să nu te identifici cu ceea ce scrii deşi e tentant. Să fii absolvit de corvoada fantasmagorică a propiilor personaje, chiar şi a celui la persoana ȋntâi, nu cred că ȋmi reuşeşte ȋnsă, mă fac şi [...]
Câinii uitării, din pragul aceloraşi ziduri care ȋnvie şi ȋncep să vorbească, ling rănile vechi şi se gudură pe la gleznele noastre. Tristeţile s-au ȋnvechit ȋn vitrină, politicienii când vorbesc, se gâdilă, şi dacă ȋi ȋntrebi pe români ce fac, ȋţi spun simplu: alergătură. Călători străini prin Ţările Române numeau odinioară melancolia noastră deşi [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
"Întâi, învitându-mă zburătăţia minţii mele încă necoapte, când să începu războiul cel de pe urmă a nemţilor cu turcii, mă făcui volentiriu." (Ţiganiada – Budai Deleanu) Am locuit câţiva ani deasupra unei Kinderboederei, un park cu animale amenajat cu ironie de olandezi printre blocurile din Bijlmermeer. Ȋn traducere numele cartierului ȋnseamnă Heleşteul Toporului, ceea ce [...]
Perioada dintre războaie a fost le fel ca şi saltul acesta ȋnnoitor pe care ȋl facem numaidecȃt cu internet, sateliţi şi telefoane mobile, deschidere ȋn toate sensurile. Iar politic libertatea actuală, libera circulaţie, o putem asimila forțat unei Românii lărgite, de odinioară. Distanţele dintre generaţii au fost la fel de uriaşe acum şi [...]
“Chacune de tes lettres rencherit sur l’incomprehension et la fermeture d’esprit des precedentes, comme les femmes tu juges avec ton sexe, non avec ta pansee.” Antonin Artaund, Le Pese-Nerfs Poţi scrie ȋnmugurit de gândul unei revoluţii, ca Marx, cum se apleca gârbov deasupra mesei de scris să omoare pe cineva, sau ȋmbibat de lecitină, [...]
“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
De pe terasa cafenelei Danzig, din Waterlooplein, vezi Amstelul, undeva ȋn dreapta sunt casele care dansează, casele bete, cele şapte clădiri râmase fără temelii şi care se ȋnclină ȋn toate părţile, palii de lemn pe care erau aşezate au putrezit pentru că nivelul apei a scăzut pentru un timp, lăsându-i să se usuce şi apoi [...]
