Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
Una dintre fanteziile mele e să fiu ȋnchis ȋntr-o casă mare, străbătută de umbre pe ziduri şi prin temelii şi vântul să bată liber prin ferestre. Şi eu să cânt “Oooo… casa mia….”? Nu. Să cânte casa “amore mio”! O casă din piatră albă, fierbinte, cu fântâni, o casă om. Am avut bunăoară un vis [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
Viitorul e revoluționar prin definire modernă și uneori involutiv prin accident ceea ce demonstrează că deși mergem ȋnainte lucrurile și cuvintele merg ȋn ambele direcții, ȋnainte și ȋnapoi, un semnal de alarmă. Viitorul poate fi una din oglinzile strâmbe ale trecutului, trecut ȋn forma sa deplin nerealizată, trecut fără să ştim. Speri din ce-a [...]
“Chacune de tes lettres rencherit sur l’incomprehension et la fermeture d’esprit des precedentes, comme les femmes tu juges avec ton sexe, non avec ta pansee.” Antonin Artaund, Le Pese-Nerfs Poţi scrie ȋnmugurit de gândul unei revoluţii, ca Marx, cum se apleca gârbov deasupra mesei de scris să omoare pe cineva, sau ȋmbibat de lecitină, [...]
“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
De pe terasa cafenelei Danzig, din Waterlooplein, vezi Amstelul, undeva ȋn dreapta sunt casele care dansează, casele bete, cele şapte clădiri râmase fără temelii şi care se ȋnclină ȋn toate părţile, palii de lemn pe care erau aşezate au putrezit pentru că nivelul apei a scăzut pentru un timp, lăsându-i să se usuce şi apoi [...]
