Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
Raluca Boboc (Bebé) pe drumurile Indiei Bebé s-a agăţat de cȃte-o zare, i-a ȋnvăţat limba şi oamenii iar ȋn urmă cu zece ani m-a iniţiat într-o dupăamiază la un praznic de cuvinte ȋn arta ştrengarului prin Europa, pe vremea aceea adunam adrese și hărţi să fug din ţară și de vȃndut, vindeam cărţi și [...]
L-am cunoscut pe Cătălin Florescu printr-un prieten comun, timişorean de-al său, Eduard Marchidan, care după o tinereţe zvânturată prin Europa cu Radu Rosetti şi o viaţă pe dealurile Los Angelesului, s-a hotărât pentru cârciummile şi cazinourile amsterdameze. Cătălin ȋnsă trăieşte ȋn Zürich şi ne aduce România de la Zürich, adică o metaforă tare, ȋn cheia [...]
Reporter: Care este relaţia ta cu propria creaţie? Te identifici cu ea în vreun fel? RB: Ar fi dificil să nu te identifici cu ceea ce scrii deşi e tentant. Să fii absolvit de corvoada fantasmagorică a propiilor personaje, chiar şi a celui la persoana ȋntâi, nu cred că ȋmi reuşeşte ȋnsă, mă fac şi [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
Sunt oameni care se nasc ȋntr-o cultură dar mai degrabă oamenii se nasc cu una. Aşa cum sunt unii care nu au nevoie nici de Dumnezeu, care au trecut pe acolo şi nu au găsit pe nimeni. Căci sunt oameni care trăiesc fără Dublu. Care ȋşi aparţin, sunt prin toate culturile. Nu ne priveşte [...]
“Chacune de tes lettres rencherit sur l’incomprehension et la fermeture d’esprit des precedentes, comme les femmes tu juges avec ton sexe, non avec ta pansee.” Antonin Artaund, Le Pese-Nerfs Poţi scrie ȋnmugurit de gândul unei revoluţii, ca Marx, cum se apleca gârbov deasupra mesei de scris să omoare pe cineva, sau ȋmbibat de lecitină, [...]
“Serpens nisi serpentem comederit, non fit draco.” De unde a fost scos Stâlpul Infamiei, piatra şi cârligele pe care Maria Tereza le ȋnfipsese ȋn mijlocul Pieţii Cetăţii ca semne al dreptăţii ei prin aşa numita Constitutio Crimnalis Theresiana, scriere ce regula ȋn amănunt torturile, publicată ȋn 1768, câteva trepte de granit după care casa lui [...]
Mi-am dat seama că sunt intelectual ȋn ultimul moment şi am ȋncercat să salvez aparenţele fiind iresponsabil şi megaloman, intelectual adică fur şi creez continuu, nu din acela oficial, totuşi poliglot, şi mai ȋnrăit. Majoritatea prietenilor au ȋncetat să-mi vorbească pentru că nu mă adresez de la egal la egal, nu există oameni egali cu [...]
L-am ȋntâlnit de câteva ori pe Mihail Neamţu, demult… era la fel de interesat de organigrama generaţionistă, felul ȋn care mi s-a adresat, poate o specie de curiozitate pe care nu aveam cum să i-o satisfac, poziţionarea mea precoce ȋn forma generaţionist priapică ce se ȋnvălmăşeşte ȋn fiecare entuziasm ce are şansa să se ȋnnăsprească [...]
De Timotin veţi auzi. Când anume, nu ştiu, pentru că Andrei nu e dintre aceia care divulgă vreo strategie literară, culturală, biografică… Andrei e ritm. Nu te asupreşte, nu te ȋnconjoară şi se solidarizează ȋn dispută fără rezerve, nu e dintre aceia care se păstrează, care au o punctuaţie ascunsă, e exclusiv şi sincer. Andrei [...]
Când era mică, Ilinca era la fel de stranie. M-a luat odată la arhitectură, ȋn Taverna din miezul institutului Ion Mincu, prin luminătorul cu scara de fier, deasupra, unde ne urcam adesea cu păhărelele de cafea, să zăcem pe un trunchi de copac, şi unde mai scăpam de mesele năpădite de studenţi care trimeteau de [...]
Dragă Antonia, Scrisoarea mea, cât de rea, rupe-o. Uite, ȋţi scriu alta. Pentru că astăzi ȋnţeleg doar ce a fost frumos ȋntre noi. Prima scrisoare, trebuia să-ţi arate cât de departe am mers şi asta e adevărat dar ea, nu e adevărată. Şi-ţi mulţumesc pentru că ai spus primele cuvinte despre mine pe care le [...]
Monezile imaginarului, nu altceva decat o mulatră, o blondă. Departe de aceste perfecţiuni, monezile se pierd filozofând, compuse bunăoară dintr-o mulatră ȋn care se refugiază un animal pădurelnic ori o blondă care cade ȋntr-un delfin, mai ȋncolo şi pielea dispare pentru a se umple cu ochi ori rămâne un singur trunchi sau o creangă. Locuiesc [...]
