Altarul și scaunele sunt zmulse și vȃndute pe trotuar, sfinții și icoanele călcate ȋn picioare, ȋnăuntru e un club acum, chiorul vinde coniac și pune frișcă pe vibratoarele de plastic iar adolescentele se apropie cu limbile scoase și primesc cȃte un Jägermeister. Morții sunt răscoliți, arși și ȋmprăștiați ȋn vȃnt. Bărbați blonzi, uriași, cu [...]
Radu Botta Când a murit, am vrut să mă arunc ȋn groapă după el, nu am crezut că a dispărut, ȋmi vine şi astăzi greu să cred că a murit, aveam pe atunci şapte ani, pe bunicul meu tot Radu Botta ȋl chema. Dintr-o ramură a familiei care ȋşi lichidase temelia ȋn Transilvania, ȋnnobilaţi [...]
Perioada dintre războaie a fost le fel ca şi saltul acesta ȋnnoitor pe care ȋl facem numaidecȃt cu internet, sateliţi şi telefoane mobile, deschidere ȋn toate sensurile. Iar politic libertatea actuală, libera circulaţie, o putem asimila forțat unei Românii lărgite, de odinioară. Distanţele dintre generaţii au fost la fel de uriaşe acum şi [...]
"kathañca,bhikkhave,bhikkhuakkhaṇavedhīhoti? idha,bhikkhave,bhikkhu`idaṃdukkha’ntiyathābhūtaṃpajānāti…pe…` ayaṃdukkhanirodhagāminīpaṭipadā’tiyathābhūtaṃpajānāti. evaṃkho,bhikkhave,bhikkhuakkhaṇavedhīhoti. Yodhājīvasuttaṃ (Cavalerul), AN 4.181 Și cum poate un călugăr fi acela care trage cu arcul la fel de rapid ca un fulger? Aceasta se ȋntȃmplă cȃnd călugărul ȋnțelege ȋn mod limpede că aceasta e suferință și mai ȋnțelege ȋn mod limpede practica și drumul pȃnă la ȋncetarea [...]
Sunt oameni care se nasc ȋntr-o cultură dar mai degrabă oamenii se nasc cu una. Aşa cum sunt unii care nu au nevoie nici de Dumnezeu, care au trecut pe acolo şi nu au găsit pe nimeni. Căci sunt oameni care trăiesc fără Dublu. Care ȋşi aparţin, sunt prin toate culturile. Nu ne priveşte [...]
“Chacune de tes lettres rencherit sur l’incomprehension et la fermeture d’esprit des precedentes, comme les femmes tu juges avec ton sexe, non avec ta pansee.” Antonin Artaund, Le Pese-Nerfs Poţi scrie ȋnmugurit de gândul unei revoluţii, ca Marx, cum se apleca gârbov deasupra mesei de scris să omoare pe cineva, sau ȋmbibat de lecitină, [...]
Istoria recentă nu e mai puţin istorie, dacă acceptăm să băgăm mâna până la cot ȋn coşul de gunoi al mileniilor şi să scoatem din genocidul din care au fost făcute piramidele ori zidul chinezesc câte o privire senină, va trebui să câştigăm asta şi din secolul douăzeci. Gata, a trecut. Criza valorilor umaniste nu [...]
“Serpens nisi serpentem comederit, non fit draco.” De unde a fost scos Stâlpul Infamiei, piatra şi cârligele pe care Maria Tereza le ȋnfipsese ȋn mijlocul Pieţii Cetăţii ca semne al dreptăţii ei prin aşa numita Constitutio Crimnalis Theresiana, scriere ce regula ȋn amănunt torturile, publicată ȋn 1768, câteva trepte de granit după care casa lui [...]
Mi-am dat seama că sunt intelectual ȋn ultimul moment şi am ȋncercat să salvez aparenţele fiind iresponsabil şi megaloman, intelectual adică fur şi creez continuu, nu din acela oficial, totuşi poliglot, şi mai ȋnrăit. Majoritatea prietenilor au ȋncetat să-mi vorbească pentru că nu mă adresez de la egal la egal, nu există oameni egali cu [...]
“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
De pe terasa cafenelei Danzig, din Waterlooplein, vezi Amstelul, undeva ȋn dreapta sunt casele care dansează, casele bete, cele şapte clădiri râmase fără temelii şi care se ȋnclină ȋn toate părţile, palii de lemn pe care erau aşezate au putrezit pentru că nivelul apei a scăzut pentru un timp, lăsându-i să se usuce şi apoi [...]
M-a ȋntrebat un englez de ce am mai plecat din România, la ce vorbesc continuu de ea, gata, sunt ȋn Amsterdam, m-am vindecat! Dacă eram Dan Puric, aş fi spus că oamenii duc mâna unde ȋi doare, indiferent cât de larg le e trupul. Dar cum nu sunt viteaz, deşi am stat pe strada revelaţiilor [...]
L-am ȋntâlnit de câteva ori pe Mihail Neamţu, demult… era la fel de interesat de organigrama generaţionistă, felul ȋn care mi s-a adresat, poate o specie de curiozitate pe care nu aveam cum să i-o satisfac, poziţionarea mea precoce ȋn forma generaţionist priapică ce se ȋnvălmăşeşte ȋn fiecare entuziasm ce are şansa să se ȋnnăsprească [...]
De Timotin veţi auzi. Când anume, nu ştiu, pentru că Andrei nu e dintre aceia care divulgă vreo strategie literară, culturală, biografică… Andrei e ritm. Nu te asupreşte, nu te ȋnconjoară şi se solidarizează ȋn dispută fără rezerve, nu e dintre aceia care se păstrează, care au o punctuaţie ascunsă, e exclusiv şi sincer. Andrei [...]
Mircea Cărtărescu Cenaclul lui Cărtărescu se ţinea ȋntr-una din sălile de la etaj, domnişoarele acelea sterpezii, bucălate sau somnambule de-a dreptul pe care doar Facultatea de Litere le poate produce ȋn serie găsiseră ȋn aceste dupăamieze târzii ocazia să spună totului tot, nu ȋmi permiteam să lipsesc prea des… Cu atât mai mult [...]
