Nu mai ȋncepi și pricepi nimic deși lucrurile importante ar fi trebuit abia să urmeze, e o trompetă de preludiu care nu se mai sfȃrșește, se va petrece altceva, barierele nu cad, caii stau înghesuiţi în Start. Începe și se termină ca o uvertură în cheie minoră, moartea seamănă și ea cu un început. Ce [...]
Bebé s-a agăţat de cȃte-o zare, i-a ȋnvăţat limba şi oamenii iar ȋn urmă cu zece ani m-a iniţiat într-o dupăamiază la un praznic de cuvinte ȋn arta ştrengarului prin Europa, pe vremea aceea adunam adrese și hărţi să fug din ţară și de vȃndut, vindeam cărţi și tablouri. Fără lesniciunea ei de graniţă nu [...]
L-am cunoscut pe Cătălin Florescu printr-un prieten comun, timişorean de-al său, Eduard Marchidan, care după o tinereţe zvânturată prin Europa cu Radu Rosetti şi o viaţă pe dealurile Los Angelesului, s-a hotărât pentru cârciummile şi cazinourile amsterdameze. Cătălin ȋnsă trăieşte ȋn Zürich şi ne aduce România de la Zürich, adică o metaforă tare, ȋn cheia [...]
Primele mustăţi ȋngheţate ale lui Decembrie atârnă de crengi. Votăm comuniştii? iarna nu mai vine, doar Siberia se rostogoleşte la vale ȋngheţându-ne ceaiul ȋn căni. Critica societăţii de pe poziţiile alienării omului ca miză ideologică a succombat, nu societatea alienează omul ci omul e alienat de om sau omul este alienarea ȋnsăşi a societăţii sale, [...]
Stimate domnule Paul Goma, Liniştea suspectă care vă deghizează textele e balansată de oboseala care a cuprins şi celelalte modele, fantoşele pe care le demascaţi. Generaţia din care fac parte, câţi om mai fi rămas consumatori de texte, după un prim şoc produs de republicarea scriitorilor interbelici, şi care a premers solidarizării cu nepoţii acestei [...]
Reporter: Care este relaţia ta cu propria creaţie? Te identifici cu ea în vreun fel? RB: Ar fi dificil să nu te identifici cu ceea ce scrii deşi e tentant. Să fii absolvit de corvoada fantasmagorică a propiilor personaje, chiar şi a celui la persoana ȋntâi, nu cred că ȋmi reuşeşte ȋnsă, mă fac şi [...]
Yab Yum e o casă ca oricare alta, ȋn linie cu birourile avocaţilor şi cu atelierele surpate de pe Singel. Pe la opt, ciocanul unei vipere de bronz muşcă vizorul uşii, candela grinzilor se aprinde ȋncet peste ape iar de dedesubt, din tăcerea de groapă, Amsterdamul se hâţână, plezneşte şi se desprinde. Ȋn briza rece [...]
Perioada dintre războaie a fost le fel ca şi saltul acesta ȋnnoitor pe care ȋl facem acum cu internet, sateliţi şi telefoane mobile, pe de o parte, iar politic libertatea actuală, libera circulaţie, poate fi similară unei Românii lărgite, odinioară… Distanţele dintre generaţii au fost la fel de uriaşe acum şi ȋn perioada interbelică, felul [...]
Sunt oameni care se nasc ȋntr-o cultură dar mai degrabă oamenii se nasc cu una aşa cum sunt unii care nu au nevoie nici de Dumnezeu, care au trecut pe acolo şi nu au găsit pe nimeni căci sunt oameni care trăiesc fără Dublu. Oameni care ȋşi aparţin. Nu ne priveşte şi nu ne adânceşte [...]
“Am văzut o biserică în mijlocul unui câmp de porumb. Coperişul căzuse înlăuntru, păreţii erau crăpaţi, pe alocurea căzând în ruină, înnaltă floarea soarelui se iţiia la fereştile-i fără cercevele şi păsările-şi făcuseră cuiburile între grinzile bolţilor ei dărâmate. Era de plâns, cu adevărat, să priveşti aşa o desolare; dar niciodată n’am văzut o mai [...]
M-a ȋntrebat un englez de ce am mai plecat din România, la ce vorbesc continuu de ea, gata, sunt ȋn Amsterdam, m-am vindecat! Dacă eram Dan Puric, aş fi spus că oamenii duc mâna unde ȋi doare, indiferent cât de larg le e trupul. Dar cum nu sunt viteaz, deşi am stat pe strada revelaţiilor [...]
